Potrivit lui Catherine Stephen, specialistă în recuperarea după relațiile cu mame toxice, există trei obiceiuri pe care mamele imature emoțional le au frecvent. Aceste comportamente pot avea efecte de durată asupra copiilor și îi pot urmări până la vârsta adultă.

Aceste mame nu își asumă întotdeauna responsabilitatea atunci când încalcă limitele copiilor sau îi tratează fără respect. Iar ceea ce copiii învață din astfel de relații poate avea consecințe pe termen lung.

Obiceiurile mamelor imature emoțional care își afectează copiii:

1 - Își fac propriii copii să simtă că ei sunt părinții

Atunci când un copil simte că trebuie să aibă grijă de o mamă imatură emoțional, poate apărea un fenomen numit parentificare. Copilul ajunge să își asume un rol care nu îi aparține.

Un studiu din 2023 arată că această experiență poate duce, la vârsta adultă, la dificultăți în gestionarea emoțiilor, stabilirea limitelor și construirea relațiilor.

Sprijinul unui specialist poate oferi instrumente pentru gestionarea emoțiilor, stabilirea unor limite sănătoase și construirea unor relații mai echilibrate.

2 - Intră în competiție cu propriii copii

Ca părinte, rolul tău este să îți susții copilul, nu să încerci să îi iei locul în centrul atenției.

O mamă poate ajunge să concureze cu propriul copil din mai multe motive. Poate avea nesiguranțe, poate căuta validare, poate vedea copilul ca pe un rival sau poate proiecta asupra lui ceea ce și-ar fi dorit să devină.

Cercetările realizate de Eastern Oregon University arată că presiunea competiției impuse de părinți poate avea efecte importante asupra copiilor. Aceștia pot ajunge să simtă anxietate, stres și sentimentul că nu sunt suficient de buni.

3 - Devine geloasă pe propriii copii

Într-un videoclip ulterior, Catherine Stephens explică faptul că o mamă imatură emoțional poate percepe stabilirea unor limite drept un atac personal.

„Mama ta nu îți poate respecta limitele pentru că simte că acestea reprezintă o ofensă, un atac la adresa ei”.

Ea explică și ce se poate întâmpla atunci când copilul încearcă să stabilească limite:

„Atunci când îi spui: «Mamă, poți să te oprești? Mamă, putem să facem lucrurile diferit? Nu, mamă, în ziua aceea nu pot. Putem să facem asta în altă zi?», pentru ea, tocmai pentru că este atât de imatură emoțional, această limită se simte ca un atac personal”.

În timp, preocupările copilului pot ajunge pe plan secund, deoarece acesta începe să se concentreze asupra nevoilor mamei și încearcă să evite să o supere.

Într-o astfel de relație, copilul nu ar trebui să își sacrifice constant propriile nevoi pentru a păstra liniștea.

„Mama ta a avut toată viața la dispoziție ca să își trăiască viața, să ia propriile decizii și să facă lucrurile pe care și le dorește. Acum, dacă ești adult, ai dreptul să îți construiești viața pe care ți-o dorești”.

Catherine Stephens mai spune:

„Este în regulă să stabilești limite și să îi faci loc mamei tale în viața ta, în loc ca întreaga ta viață să se concentreze asupra ei”.

Dacă rolul unei mame este să își protejeze și să își iubească copiii, de ce unele mame ajung să concureze cu propriii micuți, în special cu fiicele?

Potrivit psihologilor specializați în comportament, unele mame pot simți resentimente față de propriii copii din cauza lipsei de împlinire în propria viață. Ele pot percepe copilul drept o amenințare din cauza tinereții, realizărilor și oportunităților pe care acesta le are.

Gelozia maternă este un fenomen complex. Ea poate lua mai multe forme și poate afecta starea de bine și dezvoltarea fiicei. În unele situații, gelozia are legătură cu nesiguranțele sau cu nevoile neîmplinite ale mamei.

Un studiu din 2022 recomandă comunicarea deschisă și sinceră între mamă și fiică. Ambele pot avea nevoie de un spațiu în care să își exprime sentimentele și nevoile.

Copiii învață să își ascundă propriile nevoi

Dr. Karyl McBride scrie în cartea sa „Voi fi vreodată suficient de bună? Vindecarea fiicelor mamelor narcisice” despre persoanele care cresc alături de mame imature emoțional și narcisice:

„Au crescut într-un mediu în care trebuiau să o facă pe mama lor să fie mândră de ele, dar niciodată să nu o depășească”.

Autoarea continuă:

„În acest proces, și-au reprimat propriile nevoi și dorințe pentru a le pune pe ale ei pe primul loc”.

Chiar și la maturitate, persoanele care trec prin astfel de experiențe își pot neglija propriile nevoi și pot avea o stimă de sine scăzută.

Există însă pași care pot susține procesul de vindecare emoțională.

Catherine Stephens explică, într-un videoclip:

„Cea mai bună soluție este să lucrezi cu rănile emoționale la nivel subconștient”.

Ea continuă:

„Una dintre cele mai bune metode pentru a face acest lucru este hipnoterapia, iar aceasta este metoda pe care o folosesc și cu clienții mei”.

Hipnoterapia este o formă de terapie care poate ajuta o persoană să intre într-o stare de relaxare profundă și concentrare. Un hipnoterapeut certificat poate folosi imagini mentale, repetiții și sugestii verbale pentru a ghida procesul.

Unele persoane folosesc hipnoterapia pentru a procesa și diminua efectele traumelor. Alte forme de terapie se concentrează în principal asupra conștientizării experiențelor traumatice, în timp ce hipnoterapia urmărește și procesele care apar la nivel subconștient.

Meditația poate ajuta la procesarea traumelor

Meditația este considerată, de asemenea, o metodă care poate susține procesarea traumelor.

Catherine Stephens publică meditații ghidate pentru persoanele care cresc alături de mame imature emoțional. Aceste exerciții le oferă un spațiu în care își pot analiza și procesa emoțiile.

O mamă ar trebui să fie o persoană care își pune pe primul loc copilul și încearcă să facă ceea ce este în interesul lui, indiferent de situație.

Ea ar trebui să ofere sprijin, companie și protecție. Copilul nu ar trebui să ajungă să se teamă de mama lui sau să simtă resentimente față de ea.

Atunci când relația ajunge în acest punct, copilul poate suporta efectele unei relații în care nevoile sale emoționale nu primesc atenția de care are nevoie.