Aceste grupuri există dintr-un motiv real. Părinții sunt epuizați, speriați și dezamăgiți de un sistem de sănătate mintală care se mișcă prea greu și care, de multe ori, nu are specialiștii cu experiența necesară pentru a-și ajuta copilul.

Nevoia de sprijin este reală. Problema este că modul în care funcționează aceste grupuri favorizează răspândirea informațiilor false, iar efectele asupra copiilor nu mai pot fi ignorate.

Un părinte scrie despre o problemă pe care o are cu copilul său. Apoi apar zeci de răspunsuri. Multe dintre sfaturile oferite contrazic metodele de intervenție recomandate de specialiști și susținute de dovezi științifice. Unele sfaturi pot fi chiar periculoase.

„Răspund politicos și explic ce recomandă practicile clinice actuale. Citez cercetări și surse medicale. În câteva minute apar însă reacțiile agresive: «E clar că nu ai întâlnit niciodată un copil cu această problemă» sau «Eu am mai multă încredere în instinctul meu decât în «știința voastră»»”, spune psihologul Paul Sunseri, conform Psychology Today. „Apoi primesc un mesaj de la administratorul grupului. Mi se spune că îi supăr pe membrii grupului. După una sau două zile, sunt eliminat din grup”.

Camera de ecou

O cameră de ecou apare atunci când oamenii ajung să audă mereu aceleași idei, de la persoane care gândesc la fel ca ei. Repetarea acelorași opinii poate face ca aceste idei să pară din ce în ce mai adevărate.

O analiză a peste 100 de milioane de postări de pe mai multe platforme de socializare a identificat același tipar pe fiecare platformă analizată, potrivit lui Cinelli și colegilor săi, în 2021.

Aici apare și ceea ce psihologii numesc „bias de confirmare”. Observăm mai ușor informațiile care ne confirmă ceea ce credem deja și ignorăm sau respingem informațiile care ne contrazic.

Apoi apare presiunea de a ne conforma grupului. În celebrele experimente ale psihologului Solomon Asch, participanții au ales un răspuns evident greșit în aproximativ o treime dintre situații, doar pentru că ceilalți membri ai grupului au ales acel răspuns.

Această presiune poate duce la un fenomen numit „bias de conformare”. Oamenii nu se prefac doar că sunt de acord. Uneori ajung să creadă cu adevărat că grupul are dreptate. Vor să se integreze și presupun că ceilalți știu ceva ce ei nu știu.

Ce se întâmplă când un specialist contrazice grupul

Un alt mecanism psihologic explică reacțiile agresive. Este vorba despre „disonanța cognitivă”.

Să punem un exemplu simplu. Un grup susține deja recomandările unui anumit „antrenor pentru neurodiversitate”. Un specialist pune aceste recomandări sub semnul întrebării și prezintă dovezi care le contrazic.

Problema nu mai este doar o diferență de opinie. Pentru un părinte, această informație poate însemna că unele dintre alegerile făcute pentru copilul său nu au fost cele mai bune. În unele cazuri, poate însemna chiar că anumite decizii au făcut rău.

Este greu să accepți în același timp două idei: „Am făcut tot ce am putut pentru copilul meu” și „Poate că unele dintre alegerile mele nu au fost corecte”.

Mintea încearcă să scape cât mai repede de această tensiune. Potrivit teoriei clasice a lui Leon Festinger, una dintre cele mai ușoare soluții este să discreditezi persoana care aduce informația incomodă, în loc să îți pui la îndoială propria convingere.

Este mai ușor să ataci un psiholog sau un cercetător decât să accepți că poate ai greșit.

Aici apare și efectul „costului deja investit”. Cu cât un părinte a cheltuit mai mult timp și mai mulți bani pentru un anumit program sau pentru un anumit specialist, cu atât îi poate fi mai greu să accepte că metoda nu funcționează.

Este posibil ca acest mecanism să explice multe dintre reacțiile agresive întâlnite în astfel de grupuri.

Și administratorii grupurilor pot contribui la răspândirea informațiilor false. Cercetătorii au descoperit că administratorii șterg mai multe comentarii care le contrazic opiniile decât comentarii care le susțin. De asemenea, sunt mai predispuși să îi elimine din grup pe cei care exprimă opinii diferite.

Astfel, administratorul nu protejează doar regulile grupului. Uneori își protejează și propriile convingeri.

Grupurile nu resping doar informațiile care le contrazic. Atunci când oamenii care gândesc la fel discută între ei, opiniile lor pot deveni tot mai extreme. Fenomenul se numește „polarizare de grup”.

O analiză a 73 de pagini de Facebook a arătat că informațiile care contraziceau opinia grupului nu se răspândeau. În schimb, informațiile false care confirmau ceea ce grupul credea deja se răspândeau cu ușurință.

Specialiștii nu sunt doar dați afară din astfel de grupuri. Mulți aleg singuri să plece.

Cercetările despre comportamentul oamenilor în grupuri arată că atunci când un membru este respins sau exclus pentru că are o opinie diferită, crește semnificativ probabilitatea ca el să părăsească voluntar grupul.

În acest fel, grupul rămâne fără persoane care să pună la îndoială informațiile false. Pentru ceilalți membri, apare impresia că nu există și alte perspective.

De ce situația este și mai gravă atunci când sunt implicați copii vulnerabili

Unele dintre problemele discutate în aceste grupuri au la bază dovezi științifice limitate.

De exemplu, evitarea patologică a cerințelor, cunoscută sub abrevierea PDA, nu este recunoscută ca diagnostic distinct în DSM-5 sau în ICD-11. O analiză publicată în 2026 a concluzionat că dovezile actuale fac foarte puțin probabilă susținerea PDA ca entitate diagnostică distinctă. Autorii au atras atenția și asupra riscurilor folosirii prea devreme a acestei etichete, mai ales din cauza termenului „patologic”.

În acest spațiu lipsit de răspunsuri clare au apărut numeroși „antrenori” care oferă servicii contra cost. Uneori, singura lor calificare este faptul că își cresc propriul copil neurodivergent.

Experiența personală contează. Este importantă și poate oferi sprijin altor familii. Dar experiența personală, de una singură, nu califică un părinte să ofere recomandări de tratament.

Faptul că propriul copil are o problemă cardiacă nu te transformă în cardiolog.

Un program destinat copiilor cu PDA costă până la 5.000 de dolari pe lună. Programul se prezintă drept „singurul program dovedit că funcționează”, deși propriul său studiu a identificat doar o îmbunătățire foarte mică, fără semnificație statistică, în comportamentele asociate PDA.

În cazul tulburării de disreglare disruptivă a dispoziției, circulă un tratament medicamentos folosit de zeci de ani în afara indicațiilor oficiale. Unii susțin că acesta are o rată de succes de aproape 90%, deși nu a fost testat într-un studiu controlat.

În cazul refuzului școlar din cauze emoționale, un program structurat care combină terapia cu sprijinul pentru părinți a ajutat 96% dintre adolescenți să revină la școală în șase luni.

Această informație ajunge însă rareori în discuțiile de pe Facebook. Acolo poate apărea mai degrabă ideea că orice revenire la școală provoacă traume.

Antrenorii care oferă astfel de servicii reprezintă o industrie importantă și este puțin probabil să dispară fără ca membrii comunităților să ceară schimbări. În Utah, autoritățile și-au extins dreptul de a investiga antrenorii care nu dețin licență, după ce unul dintre aceștia a fost condamnat pentru abuz asupra unui copil.

Ce pot face părinții

Nu trebuie să părăsești grupul de sprijin. Comunitatea și sprijinul emoțional contează.

Dar ai nevoie de o doză sănătoasă de scepticism.

Fii atent atunci când un părinte sau un antrenor respinge opinia unui specialist doar pentru că acesta nu are „experiență personală”. Acesta poate fi un semn că prejudecățile influențează discuția.

Experiența personală și știința au ambele valoare atunci când vrem să îi ajutăm pe copii.

Dacă o singură persoană ridică o întrebare care nu le place celorlalți, iar membrii grupului încep imediat să o atace, ai un semnal important. Este posibil să te afli într-o cameră de ecou.

Experimentele lui Asch arată ceva important. Atunci când măcar o persoană susține opinia diferită, erorile de conformare scad cu aproximativ trei sferturi.

Acea persoană poți fi chiar tu.

Un apel către administratorii grupurilor

Administrarea unui grup este o muncă voluntară, dificilă și adesea lipsită de recunoștință.

Dar un grup sănătos trebuie să permită și opiniile care contrazic majoritatea, mai ales atunci când acestea se bazează pe dovezi științifice.

Eliminarea cruzimii, a insultelor și a spamului îi protejează pe membri. Eliminarea oricărei opinii care tulbură certitudinea grupului protejează însă altceva.

Protejează convingerile grupului.

Un apel către specialiști

Dacă ești specialist și citești acest articol, intră în aceste comunități chiar dacă știi ce te poate aștepta.

Vorbește. Prezintă studiile. Citează dovezile. Spune ceea ce este adevărat, chiar și atunci când oamenii nu vor să audă.

Este posibil să fii atacat. Este posibil să fii insultat. Este posibil să fii dat afară din grup.

Intră din nou și spune lucrurile care trebuie spuse.

Pentru că undeva, în acea discuție, se află un copil care nu își poate apăra singur punctul de vedere.

Și există un părinte care citește comentariile și încearcă să decidă ce să creadă.

Ei sunt cei care pot avea de suferit atunci când noi alegem să tăcem.