Fiecare generație a crescut cu propriile așteptări despre modul în care părinții ar trebui să își trateze copiii. Comportamente care astăzi pot fi considerate neglijare sau tratament nepotrivit puteau părea perfect normale în urmă cu câteva decenii.
Ce înseamnă trauma din copilărie nu are o definiție care să se aplice identic în orice situație. Totuși, felul în care vorbim despre traumă și încercăm să înțelegem anumite experiențe poate spune multe despre perioada în care am crescut și despre regulile de parenting pe care le-am considerat normale.
Generația Z, Millennialii, Generația X și Baby Boomers au perspective diferite asupra traumei din copilărie.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Copiii crescuți în case în care ordinea este mai importantă decât distracția pot duce la aceste șase obiceiuri în viața de adult
Baby Boomers au crescut în familii în care disciplina și respectul fără drept de apel față de autoritate erau normale
Pentru mulți copii din generația Baby Boomers, respectarea regulilor nu era negociabilă. Părinții spuneau ce trebuie făcut, iar copiii trebuiau să asculte fără să pună prea multe întrebări.
Era normal să auzi „nu mai plânge” sau să fii pedepsit dacă răspundeai părinților. Chiar și atunci când ceva te rănea, exista așteptarea să treci peste și să nu insiști asupra problemei.
Din acest motiv, unii Baby Boomers pot să nu recunoască imediat anumite experiențe din copilărie drept traumatice. Își pot aminti că simțeau nevoia să câștige aprobarea părinților, dar pot spune că „așa erau vremurile”.
Experiențele respective i-au afectat, chiar dacă au crescut fără vocabularul emoțional și fără încurajarea necesară pentru a vorbi despre durerea lor.
Generația X a învățat să își gestioneze singură emoțiile dificile
Generația X a crescut cu un accent puternic pe independență. Părinții lucrau mult sau se așteptau ca cei mici să învețe singuri cum să se descurce.
Nu era neobișnuit ca un copil să petreacă câteva ore singur acasă, fără supravegherea unui adult. Mulți copii au învățat astfel să se descurce singuri, să își țină emoțiile sub control și să nu facă „scandal” pentru orice problemă.
Când se întâmpla ceva care îi supăra, auzeau adesea să treacă peste și să își vadă de viață.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 nu se lasă deranjați atunci când se întâmplă aceste 11 lucruri enervante
Astăzi, unii membri ai generației X își privesc copilăria cu alți ochi. Își amintesc că s-au simțit neglijați emoțional sau că au fost nevoiți să se comporte ca niște adulți încă de mici.
Chiar și atunci când nu consideră aceste experiențe drept traumă, ele pot explica anumite dificultăți pe care le întâmpină la maturitate.
Independența era văzută ca un semn de putere. Asta însemna și să îți înțelegi singur emoțiile și să găsești singur soluții atunci când ceva te afecta.
Millennialii nu au avut întotdeauna parte de o copilărie în care emoțiile lor au primit suficientă susținere
Generația Millennials a crescut într-o perioadă în care discuțiile despre sănătatea mintală au devenit tot mai frecvente. Asta nu înseamnă că membrii acestei generații au avut mereu copilării ușoare.
Mulți au avut părinți care își doreau să ajungă departe și să obțină rezultate bune. Uneori, această dorință a venit cu multă presiune pentru performanță.
Unii copii au crescut cu comparații constante cu frații lor și au simțit că trebuie să demonstreze că merită laudele părinților.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Generația FOMO: Adolescenți copleșiți de viața celorlalți, mereu percepută ca fiind mai bună decât a lor
Chiar și într-o familie iubitoare, un copil poate ajunge să își ascundă emoțiile pentru că se teme să nu își dezamăgească părinții.
La maturitate, unii Millennials își dau seama că criticile constante din copilărie le-au afectat încrederea în propria persoană.
Părinții lor pot să fi avut intenții bune. Totuși, intențiile bune nu elimină automat durerea emoțională pe care anumite comportamente o pot provoca.
Pentru mulți adulți, această înțelegere presupune să facă diferența între ceea ce era considerat „normal” în copilăria lor și ceea ce îi făcea cu adevărat să se simtă în siguranță, ascultați și înțeleși.
Generația Z pune mai multe întrebări despre comportamentele pe care le-a acceptat în copilărie
Pentru generația Z, trauma din copilărie poate apărea după ani în care un copil s-a simțit neînțeles sau a primit mesajul că emoțiile sale reprezintă o povară.
Atunci când părinții ignoră constant grijile unui copil sau îi transmit că reacțiile lui sunt exagerate, acest lucru îi poate influența imaginea despre propria persoană și relațiile pe care le construiește mai târziu.
Unii copii au avut, de asemenea, dificultăți în a se simți acceptați pentru ceea ce sunt.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: „Generația care știe totul, dar depinde de toate!” Experții avertizează că autonomia copiilor scade, deși performanțele cognitive cresc
Astăzi, generația Z găsește mai multe modalități de a înțelege experiențe pe care, în copilărie, nu a știut cum să le explice.
Anumite dinamici din familie pot influența încrederea în propria persoană și capacitatea de a avea încredere în ceilalți.
Pentru unii tineri, înțelegerea trecutului îi ajută să construiască relații mai sănătoase și să creeze un mediu diferit pentru viitor.
