Având în vedere că dificultățile prin care au trecut nu pot fi comparate cu cele întâmpinate de generațiile mai tinere sau mai în vârstă, mulți oameni crescuți în anii ’80 și ’90 nici măcar nu se mai lasă afectați de anumite situații enervante care i-ar putea face pe baby boomeri sau pe membrii generației Z să își iasă din minți. Ajunși acum la maturitate deplină, au acumulat suficientă experiență de viață pentru a ști ce merită energia lor și ce nu merită deloc.

Oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 literalmente nu se lasă deranjați atunci când se întâmplă 11 lucruri enervante.

#1 Comentariile negative și discuțiile de pe rețelele sociale

În timp ce accesul nelimitat la rețelele sociale poate afecta negativ sănătatea mintală a oricui, inclusiv a generației X și a millennials, copilăria lor fără telefoane mobile le-a oferit șansa de a-și învăța propriile limite. Ei înțeleg că interacțiunile pe care le au online nu reflectă tipul de relații pe care le păstrează în viața reală și sunt mai puțin influențați de discursurile negative și enervante de pe internet.

De cele mai multe ori, oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 nu sunt dependenți de telefoanele lor precum generația Z sau generația Alpha. Ei știu cum să se deconecteze și să investească în viața reală, ceea ce le oferă o perspectivă importantă pe care alții o ratează.

#2 Descărcarea neașteptată a telefonului

Deși majoritatea persoanelor din generația X și millennials au astăzi un telefon, mulți au crescut fără unul. Cei născuți spre finalul acestor generații au avut poate acces la internet, însă au avut șansa să crească și să descopere lumea fără să țină permanent un telefon mobil în mână. De la orientarea prin oraș și până la păstrarea legăturii cu prietenii sau descoperirea unor noi pasiuni, ei au învățat să trăiască fără Google și fără telefoane.

Astăzi, ca adulți, mulți membri ai generației Z pot intra în panică atunci când nu au telefonul la îndemână sau, mai exact, când nu au acces la platforme precum Google Maps, lista de contacte, motoarele de căutare sau divertismentul constant. Însă aceste lucruri nu îi deranjează prea tare pe oamenii crescuți în anii ’80 și ’90. Sau, cel puțin, nu le afectează starea de bine și modul de a funcționa.

#3 Plictiseala

Având de partea lor o copilărie plină de joacă nestructurată, oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 nu se tem de plictiseală. Chiar dacă este enervant să nu existe mereu cineva sau ceva care să le ocupe timpul ori să îi distreze, ei nu se lasă complet destabilizați de liniște și de timpul petrecut singuri, pe care îl acceptă cu ușurință.

Mai ales că plictiseala la maturitate îi determină adesea pe oameni să caute experiențe noi și să descopere interese care îi ajută să evolueze ca persoane, este în avantajul lor să accepte aceste momente, în loc să încerce să fugă de ele prin diverse distrageri.

#4 Tăcerile stânjenitoare din conversații

Oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 sunt cunoscuți pentru faptul că ei comunică autentic și sincer, mai ales la locul de muncă. Ei nu încearcă permanent să joace un rol în contexte sociale sau să evite momentele incomode, ci mai degrabă le acceptă pentru a crea conversații mai apropiate și mai productive.

Chiar dacă asta înseamnă să fie mai direcți cu ceilalți sau să lase loc tăcerilor care le permit oamenilor să gândească și să reflecteze înainte de a vorbi, ei nu se tem să poarte conversații dificile pentru binele tuturor celor implicați.

#5 Anulările de ultim moment

Având în vedere că și-au petrecut o mare parte din copilărie gestionând singuri momentele de plictiseală, nu este surprinzător că oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 nu sunt deranjați de anulările făcute în ultimul moment. Mai ales după o zi lungă de muncă, nu le este teamă să petreacă timp singuri și, uneori, chiar preferă ca ceilalți să anuleze planurile, pentru a se putea bucura de timpul lor fără vinovăție.

Spre deosebire de unii dintre cei mai tineri, care au nevoie de activitate și stimulare constantă pentru a evita liniștea timpului petrecut singuri, generația X și millennials acceptă aceste momente cu naturalețe.

#6 Apelurile telefonice neașteptate

În timp ce generațiile mai tinere, precum generația Z, sunt complet luate prin surprindere de interacțiunile sociale neașteptate și de apelurile telefonice, oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 sunt bine pregătiți să gestioneze conversațiile, chiar și atunci când nu se așteaptă la ele.

În copilărie, erau obișnuiți să iasă singuri în lume, fără ecranul unui telefon mobil sau fără un părinte hiperprotectiv care să creeze un sentiment de siguranță artificială. Au fost nevoiți să poarte conversații dificile și să învețe cum să se protejeze singuri în lume, chiar dacă asta a însemnat să își formeze abilitățile sociale în moduri incomode.

#7 Nevoia de a face mai multe lucruri simultan la muncă

În zilele în care totul pare urgent și au impresia că au un milion de obligații pe cap, oamenii crescuți în anii ’80 și ’90 au devenit adevărați maeștri ai multitaskingului. Mai ales datorită experienței lor de a trăi la granița dintre o lume hiper-digitalizată și cultura corporatistă tradițională, reușesc de obicei să gestioneze ambele aspecte cu ușurință și eleganță.

Deși multitaskingul nu este întotdeauna benefic pentru productivitate și poate deveni obositor pentru toate generațiile, în special pentru generația Z, care își protejează foarte mult energia și echilibrul dintre viața personală și muncă, generația X și millennials au o etică a muncii care îi ajută să își împartă atenția și efortul fără dificultate.

#8 Presiunea de a fi „cool”

Mulți oameni crescuți în anii ’80 și ’90 acceptă cu naturalețe discuțiile despre faptul că devin „depășiți” odată cu înaintarea în vârstă. Acest termen nu trebuie confundat cu ideea de „epuizat” sau „ratat”; el se referă, de fapt, la acea stare de detașare și lipsă de interes pentru validare care apare odată cu intrarea în perioada maturității. Nu sunt rupți de cultura actuală, dar nu mai sunt motivați de dorința de a părea cool.

Ei se cunosc pe sine, așa că nu aleargă constant după o imagine nerealistă și nici nu încearcă permanent să demonstreze cât de interesanți sunt. Chiar și atunci când se confruntă cu presiuni sociale de conformare, generația X și millennials sunt rareori influențați de tendințele culturale.

#9 Zgomotul de fundal și oamenii gălăgioși

Experiențele copilăriei din anii ’80 și ’90 au fost cu adevărat aparte. Cel mai probabil, au avut parte de joacă nestructurată și de mult timp petrecut afară fără supraveghere, la fel ca generațiile mai vechi, dar și de zgomotul constant al televizorului de care frații mai mici aveau să devină dependenți mai târziu.

S-au obișnuit să își găsească singuri momente de liniște și să gestioneze suprastimularea atunci când apărea. În loc să beneficieze de protecția excesivă oferită adesea generației Z, care poate crea un sentiment de îndreptățire și dificultăți în reglarea emoțională, ei au învățat de timpuriu să gestioneze haosul vieții.

#10 Să fie subestimați și învinovățiți

La fel ca miturile culturale care prezintă generația Z într-o lumină negativă, generația X și millennials și-au petrecut o mare parte din tinerețe confruntându-se cu etichete și acuzații nedrepte.

Au fost numiți „prea pretențioși” pentru că au cerut sprijin sau s-au plâns și considerați slabi pentru că au vorbit despre sănătatea mintală, chiar dacă generațiile mai vechi au avut probabil experiențe emoționale foarte asemănătoare la aceeași vârstă, doar că nu le-au discutat deschis. Ei știu cum să gestioneze situațiile în care sunt subestimați, chiar dacă asta înseamnă să învețe să își controleze frustrările în interior pe măsură ce înaintează în vârstă.

#11 Situațiile care necesită răbdare și autocontrol

Deși am fost învățați să percepem autocontrolul ca pe o manifestare a voinței și a unei dorințe interioare puternice, adevărul este că oamenii care își controlează cel mai bine impulsurile sunt cei inteligenți și strategici. Din fericire, generația X și millennials au o tărie mentală mai mare decât li se recunoaște adesea.

Mai ales având în vedere că își construiesc propriul stil de viață și creează noi norme sociale în avantajul lor, ei își exercită autocontrolul în mod inteligent și strategic, schimbând regulile jocului. Nu cedează presiunilor și așteptărilor lumii din jur, iar acest lucru le oferă puterea de a rămâne neafectați în situațiile care necesită răbdare și capacitatea de a aprecia recompensele întârziate.