Încrederea în sine este o calitate importantă. Ea îi ajută pe copii să facă față provocărilor și să își accepte unicitatea. Această bază îi însoțește și la maturitate. Modul în care un părinte își tratează copilul influențează dezvoltarea lui, iar unele comportamente aparent nevinovate pot încetini, fără intenție, acest proces.

Adulții încrezători au avut părinți care au evitat aceste greșeli, conform experților Your Tango.

Nu și-au comparat copilul cu alți copii

Fiecare copil este diferit și are propriile calități. Atunci când îți compari copilul cu alții, îl faci să creadă încă de mic că nu este suficient de bun. În timp, această tendință de a se compara cu ceilalți poate deveni un obicei greu de schimbat.

Acest tip de comparație îi poate afecta stima de sine și sentimentul propriei valori.

Copiii au nevoie de validarea părinților. Tocmai de aceea este important să le recunoști și să le apreciezi abilitățile și talentele.

La un moment dat, aproape toți oamenii ajung să se compare cu ceilalți. Părinții sunt cei care le oferă copiilor instrumentele necesare pentru a face față acestei presiuni. Învață-l pe copil să își cunoască valoarea și să își accepte individualitatea încă din primii ani de viață. Încurajează-l să fie mândru de cine este, fără să simtă nevoia să se ridice la nivelul altora.

Nu și-au ferit copilul de greșeli și eșecuri

Greșelile și eșecurile fac parte din viață. Mulți oameni au nevoie de ani întregi pentru a accepta acest lucru, iar unul dintre motive poate fi faptul că părinții i-au protejat excesiv în copilărie.

Fără greșeli nu există învățare și dezvoltare, indiferent de vârstă.

Ca părinte, îl poți ajuta pe copil să înțeleagă acest lucru încă de mic, lăsându-l să își recunoască greșelile și să le privească drept oportunități de învățare.

În loc să creadă că un eșec îi definește valoarea sau capacitățile, copilul învață să îl privească drept un pas firesc spre progres și succes.

Dacă îl protejezi permanent de eșec și nu îl lași să își asume atunci când greșește, îi va fi mai greu, ca adult, să își accepte responsabilitatea. Acest lucru îi poate afecta încrederea în sine, dezvoltarea personală și relațiile cu ceilalți.

Atunci când îi arăți că este important să își recunoască greșelile și să învețe din ele, îl ajuți să devină mai rezilient și să înțeleagă că obstacolele fac parte din viață.

Nu au criticat fiecare greșeală sau imperfecțiune

Este important să îl ghidezi pe copil atunci când greșește. Totuși, acest lucru nu înseamnă să îi reproșezi fiecare eroare.

Scopul este ca el să înțeleagă că nimeni nu este perfect și că fiecare om învață și evoluează pe tot parcursul vieții.

Criticile permanente și observațiile făcute pentru orice greșeală îi pot afecta stima de sine și îl pot face să își pună la îndoială propriile capacități și propria valoare.

În loc să te concentrezi asupra fiecărei greșeli, este mai util să apreciezi progresul și efortul depus.

Copilul are nevoie atât de îndrumare, cât și de libertatea de a învăța din propriile experiențe.

Nu au controlat fiecare decizie pe care o lua copilul

Este firesc ca părinții să fie implicați în deciziile copiilor și să îi îndrume.

La fel de important este însă să le ofere libertatea de a lua unele decizii singuri. Astfel, copiii învață să aibă încredere în propria judecată.

Dacă părinții controlează fiecare alegere, chiar și cu cele mai bune intenții, copilul nu mai are ocazia să gândească și să decidă singur. Mai târziu, îi poate fi dificil să ia decizii fără ajutorul altora și poate deveni dependent de opiniile celor din jur.

Atunci când copiii au posibilitatea să decidă singuri, capătă încredere în capacitatea lor de a face față provocărilor. Învață să își asculte propriul instinct și dezvoltă sentimentul că sunt capabili să își atingă obiectivele.

În plus, deciziile îi ajută să își descopere interesele, preferințele și valorile personale. Astfel înțeleg mai bine cine sunt și ce este important pentru ei.

Nu și-au ascuns propriile vulnerabilități

Una dintre cele mai frecvente greșeli pe care părinții o fac fără să își dea seama este să creadă că trebuie să pară mereu puternici și siguri pe ei.

Copiii învață în primul rând din exemplul părinților. Ei observă și imită comportamentele adulților.

Atunci când părinții își recunosc propriile nesiguranțe, greșeli sau momente de vulnerabilitate, copiii înțeleg că astfel de trăiri sunt firești și învață să fie mai blânzi cu ei înșiși atunci când se confruntă cu propriile nesiguranțe.

Dacă părinții adoptă o atitudine încrezătoare în fața provocărilor și îi încurajează pe copii să facă același lucru, aceștia vor avea tendința să le urmeze exemplul și să devină persoane independente și sigure pe ele.

În același timp, atunci când copiii văd că și părinții sunt vulnerabili, înțeleg că nimeni nu este perfect și că vulnerabilitatea poate fi, la rândul ei, o formă de putere.

Este important ca părinții să fie conștienți de impactul pe care cuvintele, acțiunile și obiceiurile lor îl pot avea asupra copiilor, chiar și la vârsta adultă.

Părinții care îi învață pe copii independența și autonomia încă din copilărie le oferă șanse mai mari să devină adulți încrezători, responsabili și capabili să se descurce pe cont propriu.