Uneori, atunci când un copil are un ochi ușor deviat, doar părinții observă că există o problemă. Situația poate ridica întrebări în familie: Ce putem face? Mai avem timp să corectăm problema? Va trebui să îi punem un plasture pe ochi?
Ambliopia, cunoscută popular sub numele de „ochi leneș”, reprezintă o tulburare a dezvoltării vederii care apare în copilărie. Dacă nu primește tratament la timp, poate duce la o pierdere a vederii care poate deveni ireversibilă.
Medicul oftalmolog María Concepción Guirao subliniază că „diagnosticul și tratamentul înainte de vârsta de 10 ani sunt esențiale pentru prevenirea consecințelor acestei tulburări”, notează abc.es.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: 13 trucuri medicale pe care orice părinte se va bucura că le știe
În aceeași direcție, specialiștii de la Institutul Oftalmologic Vithas Granada din Spania atrag atenția că un control al vederii în copilărie poate identifica probleme care, dacă rămân neobservate, pot afecta dezvoltarea vederii și pot crește efortul necesar pentru anumite activități școlare.
Ambliopia poate avea mai multe cauze. Printre acestea se numără o diferență importantă de dioptrii între cei doi ochi, o eroare de refracție severă sau strabismul. Problema poate apărea și atunci când există modificări ale structurilor ochiului care împiedică transmiterea corectă a informației vizuale către creier.
De ce apare „ochiul leneș”?
Particularitatea ambliopiei este că problema nu se află doar la nivelul ochiului. Ea apare deoarece „creierul nu și-a dezvoltat corect capacitatea de a vedea”, explică medicul Guirao.
În primii ani de viață, creierul învață să interpreteze imaginile primite de la ochi și formează conexiunile nervoase necesare pentru o vedere normală.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Psihoterapeut și doctor în educație: „Nu orice copil neliniștit are ADHD”
„Creierul poate să nu învețe să vadă corect din mai multe motive. În unele cazuri, cauza poate fi legată de faptul că structurile ochiului nu funcționează corect, de exemplu la copiii care au modificări ale retinei sau keratoconus”, explică specialista.
În alte situații, cauza este o eroare de refracție. Atunci când problema este corectată cu dioptriile potrivite, creierul primește o imagine clară.
„Dacă creierul nu primește o imagine clară în perioada în care se dezvoltă vederea, nu poate învăța să interpreteze corect informația vizuală”, adaugă medicul.
O problemă pe care copilul poate să nu o observe
Una dintre dificultățile în cazul ambliopiei este faptul că nici copilul nu își dă întotdeauna seama că vede mai slab.
Dacă un ochi vede mult mai bine decât celălalt, copilul îl poate folosi mai mult și se poate obișnui cu acest mod de a percepe lumea.
„Problema este că un copil mic nu ne poate spune întotdeauna că nu vede bine. Este posibil să se fi obișnuit cu un anumit mod de a vedea și să considere normal ceea ce percepe”, explică medicul Olena Protsyk, din cadrul Serviciului de Oftalmologie al Vithas Granada.
Din acest motiv, părinții nu trebuie să aștepte ca cel mic să spună că are probleme cu vederea. Copilul poate considera normal ceea ce vede, chiar dacă unul dintre ochi nu funcționează la fel de bine ca celălalt.
La ce semne trebuie să fii atent
De aceea, specialiștii consideră foarte importante controalele oftalmologice și testele de screening vizual din primii ani de viață. Părinții trebuie să fie atenți și la semnele care pot indica o problemă de vedere.
Printre acestea se numără:
copilul stă prea aproape de caiet, carte sau ecran;
își strânge ochii pentru a vedea mai bine;
un ochi se abate de la direcția normală;
își înclină sau își întoarce capul atunci când privește;
are dureri de cap sau oboseală după activități care necesită vederea de aproape;
pierde rândul atunci când citește;
evită activitățile care presupun un efort vizual mai lung.
Un control oftalmologic la timp poate identifica probleme pe care copilul nu le observă singur. Depistarea precoce poate permite începerea tratamentului în perioada în care sistemul vizual se dezvoltă și poate reduce riscul unor probleme permanente de vedere.
