Pediatrii sunt medici specialiști care tratează bolile copiilor și adolescenților, de la naștere până la vârsta pubertății. De asemenea, pe tot parcursul copilăriei, ei urmăresc creșterea și dezvoltarea copilului, maturizarea întregului organism, imunitatea, precum și dezvoltarea intelectuală și psihică. Pediatria este, prin urmare, o specialitate dinamică, care urmărește atât corpul, cât și mintea copilului și a adolescentului.
Activitatea pediatrului, la fel ca în cazul tuturor specialităților medicale, este completată de colaborarea cu alți specialiști, atât din domeniul sănătății, cât și din alte discipline. Printre aceste colaborări se remarcă relația cu psihologul clinician, deoarece această colaborare devine tot mai necesară pentru rezolvarea diferitelor probleme care pot apărea în procesul de dezvoltare și maturizare a copilului.
„Pediatrul care recomandă trimiterea copilului la psiholog cunoaște deja în detaliu istoricul familial și personal al pacientului, iar aceste informații pot fi foarte utile pentru stabilirea unui diagnostic”, spune dr. Eduardo Junco, pediatru din Spania, conform Hola.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Sforăitul la copii nu este normal. Un medic ORL explică ce probleme de sănătate poate ascunde și când trebuie să mergi la specialist
Situațiile în care copilul poate fi trimis la psiholog
În general, motivele pentru care un copil sau un adolescent ajunge la un psiholog clinician sunt legate de funcționarea cognitivă, atitudinea față de școală și rezultatele școlare. De asemenea, pot exista probleme de comportament, schimbări ale dispoziției și emoțiilor, probleme de gândire sau tulburări psihosomatice și alimentare.
Psihiatrii de copii și neuropediatrii sunt printre specialiștii care recomandă cel mai des o evaluare psihologică. De multe ori, motivul îl reprezintă necesitatea efectuării unor teste și evaluări în cadrul investigației medicale.
Iată câteva dintre situațiile care pot necesita o evaluare psihologică:
Copilul are dificultăți evidente la școală, care îi afectează rezultatele, profesorii semnalează probleme, copilul respinge școala sau are dificultăți de concentrare și atenție.
Există antecedente familiale de boli neuropsihiatrice, copilul se izolează social, are dificultăți evidente în relațiile cu ceilalți sau își pierde interesul pentru activitățile sociale și recreative potrivite vârstei sale.
Apar schimbări ale dispoziției, precum anxietatea, iritabilitatea, tristețea sau apatia.
Apar schimbări de comportament. În special crizele de furie, comportamentul conflictual, neascultarea și atitudinea negativă.
Copilul are o stimă de sine scăzută, se simte frecvent vinovat sau respins.
Apar somatizări repetate, care se manifestă prin plângeri constante de oboseală, dureri abdominale, dureri la nivelul membrelor sau alte simptome care pot avea o cauză emoțională.
Apar tulburări de somn, precum insomnia, parasomniile, coșmarurile sau terorile nocturne.
Apar schimbări în alimentație, precum mâncatul excesiv, anorexia sau alte tulburări alimentare.
Copilul trece prin stres posttraumatic provocat de tensiuni și violență în familie, situații care pot duce la apariția fricilor, fobiilor și a altor consecințe psihologice.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: O pediatră atrage atenția: Un copil care se îneacă nu plânge, nu strigă și nu cere ajutor
Ce trebuie să știe părinții înainte de evaluarea psihologică
Pediatrul care recomandă o evaluare psihologică cunoaște deja în detaliu istoricul familial și personal al copilului. Aceste informații pot fi utile pentru diagnostic și trebuie transmise specialistului care va realiza evaluarea. Înainte de evaluare, pediatrul trebuie să discute cu părinții copilului sau adolescentului despre evaluarea psihologică propusă, motivele recomandării și rezultatele care sunt așteptate.
Acest pas este important, deoarece, în multe situații, familia, copilul sau adolescentul pot manifesta reticență față de o astfel de evaluare. După clarificarea acestor aspecte, este important ca specialistul să stabilească exact scopul evaluării, ce probleme sunt suspectate și ce informații trebuie obținute pentru a putea găsi soluții potrivite.
În alte situații, chiar părinții sunt cei care solicită sprijin psihologic. În acest caz, copilul poate avea nevoie de o evaluare psihologică completă, care să ajute la înțelegerea corectă a problemei și la stabilirea unor recomandări utile pentru intervenție și tratament.
