Medicii pediatri amintesc că accidentele de la piscine sau mare se pot produce în doar câteva secunde și, de cele mai multe ori, în tăcere, chiar și atunci când în apropiere se află adulți și chiar dacă este vorba despre o cantitate foarte mică de apă. Din acest motiv, ei subliniază că supravegherea permanentă din partea unui adult este cel mai important factor de protecție împotriva acestor situații.

Potrivit lui Fany Bieri, medic pediatru în cadrul Serviciului de Urgențe Pediatrice al Spitalului Vithas Granada din Spania, există încă multe concepții greșite despre modul în care se produce un înec.

„Există convingerea greșită că un copil care se îneacă strigă sau cere ajutor, când, în realitate, acest lucru se întâmplă în liniște și într-un timp foarte scurt. De aceea, este important ca un adult să supravegheze permanent copiii ori de câte ori aceștia se află în apropierea apei”, a explicat medicul pentru Europa Press.

Copiii cu vârsta sub cinci ani reprezintă categoria cu cel mai mare risc de înec, în special cei cu vârste cuprinse între unu și patru ani. La această vârstă, explică Fany Bieri, curiozitatea specifică dezvoltării, lipsa perceperii pericolului și incapacitatea de a reacționa corespunzător după o cădere în apă cresc semnificativ riscul producerii unui astfel de accident.

Specialiștii de la Vithas Granada atrag atenția că pericolul nu există doar pe plaje sau în piscine. Căzile de baie, piscinele demontabile sau gonflabile, gălețile, iazurile sau orice recipient în care se acumulează chiar și o cantitate mică de apă pot deveni locuri periculoase pentru copiii mici.

„Este suficientă o cantitate foarte mică de apă și doar câteva secunde fără supraveghere pentru ca situația să devină extrem de gravă”, spune dr. Fany Bieri, care subliniază că nicio măsură de siguranță nu oferă aceeași protecție ca prezența permanentă a unui adult responsabil.

Dispozitivele de plutire nu elimină riscul

Specialiștii recomandă ca, atunci când un copil se află în apă sau în apropierea acesteia, să existe întotdeauna un adult responsabil exclusiv de supravegherea lui. Acesta trebuie să evite orice sursă de distragere a atenției, cum ar fi folosirea telefonului mobil, cititul sau conversațiile prelungite.

Medicii reamintesc că dispozitivele de plutire, precum colacii pentru brațe, colacele sau vestele gonflabile, nu elimină riscul de înec și nu trebuie considerate un înlocuitor al supravegherii.

Printre principalele recomandări pentru prevenirea înecului, pediatrii includ supravegherea continuă în orice zonă cu apă, împiedicarea copiilor să ajungă singuri în apropierea apei și dotarea piscinelor private cu garduri de protecție și sisteme de închidere care să împiedice accesul copiilor în lipsa unui adult.

De asemenea, medicii recomandă folosirea dispozitivelor de plutire omologate atunci când este necesar, încurajarea învățării înotului încă de la vârste mici și explicarea regulilor de bază privind siguranța în apă, adaptate vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului.

Părinții și îngrijitorii ar trebui să învețe manevrele de resuscitare

O altă recomandare importantă este ca părinții, bunicii și persoanele care îngrijesc copii să urmeze cursuri de resuscitare cardio pulmonară, deoarece intervenția rapidă poate face diferența până la sosirea echipajelor de urgență.

Dacă un copil este scos din apă inconștient și nu respiră normal, specialiștii recomandă apelarea imediată a numărului de urgență 112 și începerea manevrelor de resuscitare cardio pulmonară.

În cazul înecului la copii, recomandările prevăd începerea resuscitării cu cinci ventilații de salvare, pentru a furniza oxigen organismului.

Ulterior, dacă resuscitarea este realizată de o singură persoană, se continuă prin alternarea a 30 de compresii toracice cu două ventilații. Compresiile trebuie efectuate în centrul toracelui, la o adâncime de aproximativ o treime din diametrul cutiei toracice și într un ritm constant și energic.

Aceste manevre trebuie continuate până la sosirea echipajelor medicale sau până când copilul începe să respire din nou.

Specialiștii precizează că aceste recomandări au caracter orientativ și subliniază că participarea la cursuri practice de resuscitare cardio pulmonară, organizate de profesioniști din domeniul sănătății sau de instituții acreditate, este importantă pentru ca intervenția într-o situație reală de urgență să fie rapidă, sigură și eficientă.