Autismul este prezent în familie, la grădiniță, în școală și mai târziu la locul de muncă, însă, în ciuda progreselor din ultimii ani, rămâne înconjurat de confuzii, mai ales când vine vorba despre diversitatea formelor în care se manifestă.
De ce este important să înțelegi corect autismul?
Scopul informării nu este doar să vezi mai des acest subiect în spațiul public. E să înțelegi ce înseamnă în mod real pentru copil și pentru familia lui.
Autismul este o tulburare de neurodezvoltare care afectează în principal interacțiunea socială și comportamentele, care pot fi repetitive sau rigide.
Javier Luengo, directorul Plena Inclusión Madrid, explică: „Vorbim despre tulburare din spectrul autist pentru că nevoile de sprijin apar în grade diferite de severitate și impact în viața de zi cu zi”.
Nu există un singur tip de autism. Fiecare copil are nevoi diferite, iar sprijinul trebuie adaptat.
Mit: „Copiii cu autism nu socializează”
Unul dintre cele mai răspândite mituri este că acești copii nu își doresc să interacționeze.
Realitatea arată altceva. Mulți copii din spectru caută relații, dar au nevoie de contexte potrivite, de sprijin și de medii care îi înțeleg.
Când adaptezi mediul, vezi cum copilul răspunde și se conectează.
Primele semne pe care le poți observa ca părinte
Identificarea timpurie poate face o diferență majoră.
„Detectarea precoce este importantă deoarece creierul în primii ani de viață are o neuroplasticitate foarte mare. Nu este vorba doar de a diagnostica mai devreme, ci de a începe să ajutăm mai devreme”, spune psihiatrul pediatru Iria Teresa Rodríguez López, la abc.es.
Semnele pot apărea încă din primul an de viață:
Contact vizual redus.
Lipsa zâmbetului social.
Răspuns slab la nume.
Interes scăzut pentru interacțiune.
Pe măsură ce copilul crește, pot apărea:
Întârzieri în limbaj.
Dificultăți de comunicare nonverbală.
Lipsa jocului simbolic.
Comportamente repetitive.
Sensibilitate crescută la sunete sau texturi.
De ce diagnosticul vine uneori târziu
Chiar dacă informația este mai accesibilă, diagnosticul nu apare mereu la timp. În multe cazuri, vârsta medie este în jur de 5 sau 6 ani, iar în unele situații apare și mai târziu, mai ales la fete sau în forme mai subtile.
„Încă există loc de îmbunătățire, mai ales în formele mai subtile sau la fete, unde diagnosticul apare mai târziu”, adaugă dr. Iria Teresa Rodríguez López.
Cum schimbă diagnosticul viața familiei
Momentul diagnosticului aduce claritate, dar și emoții puternice. Pe de o parte, înțelegi comportamentele copilului. Pe de altă parte, începi să cauți soluții, sprijin și informații. Ai nevoie de ghidare, nu doar de un diagnostic.
În această etapă, sprijinul emoțional și contactul cu alți părinți devin resurse reale.
De ce este nevoie de o echipă, nu de un singur specialist
Autismul afectează mai multe zone ale dezvoltării, iar intervenția trebuie să fie complexă. Psihiatru, neurolog pediatru, psiholog, logoped, terapeut ocupațional și cadre didactice lucrează împreună pentru a susține copilul.
Iria Teresa Rodríguez López spune că niciun specialist nu poate acoperi singur întreaga complexitate.
Scopul este: îmbunătățirea comunicării, creșterea autonomiei și reglarea emoțională.
Ce provocări apar la școală?
Școala este unul dintre cele mai sensibile medii pentru copil. Pot apărea dificultăți de învățare, probleme în înțelegerea regulilor sociale sau supraîncărcare senzorială.
Chiar dacă sistemul a evoluat, accesul la resurse diferă de la o școală la alta. Adaptările mici pot face o diferență mare în starea copilului.
Ce se întâmplă în adolescență și la maturitate
Pe măsură ce copilul crește, apar provocări noi. Adolescența aduce schimbări sociale și emoționale care pot fi greu de gestionat fără sprijin. La maturitate, apar obstacole legate de muncă și independență.
Autismul care nu se vede. Experiența femeilor diagnosticate târziu
Pentru multe femei, autismul rămâne invizibil ani la rând. Influencerița Noemimisma povestește că a primit diagnosticul la 35 de ani.
„Totul s-a legat. A fost ca și cum m-aș fi uitat înapoi și mi-aș fi înțeles pentru prima dată propria poveste”, povestește ea.
Despre experiența ei spune: „Am înțeles de ce mă epuizau atât de mult mediile sociale, de ce aveam nevoie de atât de mult timp singură, de ce existau situații care mă depășeau fără să pot explica”.
Multe semne au existat, dar au fost ignorate sau interpretate greșit.
„Existau multe semne, dar erau normalizate sau interpretate greșit”.
Un element important este camuflajul.
„Este acel efort constant de a observa, de a copia, de a te adapta pentru ca ceilalți să nu vadă că îți este greu”.
După diagnostic, perspectiva se schimbă.
„Începi să te tratezi cu mai mult respect, cu mai multă grijă. Nu mai încerci să fii cineva care nu ești”.
Experiența devine și mai profundă atunci când își crește copilul.
„Am înțeles că multe dintre lucrurile pe care le vedeam la el făceau parte și din mine”.
„Nu îl privesc din exterior, îl însoțesc din interior”.
Prin urmare, autismul face parte din diversitatea umană. A înțelege acest lucru înseamnă să adaptezi mediul, nu să schimbi copilul. Incluziunea apare atunci când școala, societatea și sistemele devin flexibile și accesibile pentru toți copiii. Iar pentru tine, ca părinte, primul pas rămâne același: să îți vezi copilul așa cum este și să îi oferi sprijinul de care are nevoie.
