Deși faptul că un părinte greșește nu îl transformă automat într-o persoană rea, multe dintre aceste comportamente toxice provin din propriile tulburări emoționale și nesiguranțe.
Ei își pot iubi și îngriji copilul, însă problemele personale îi împiedică să fie pe deplin prezenți și responsabili în rolul de părinte. Din fericire, recunoașterea acestor comportamente îi poate ajuta pe copiii ajunși la maturitate să se vindece după experiențele și dificultățile din copilărie și le oferă libertatea de a merge mai departe.
Părinții de slabă calitate se bazează pe 11 comportamente toxice care le afectează copiii pentru tot restul vieții.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: 10 reguli pe care părinții din anii ’60 și ’70 le impuneau și pe care generația Z le consideră cu adevărat îngrozitoare
Spun frecvent că viața lor ar fi fost mai bună fără copii
Fie că este vorba despre viața socială sau personală, unii adulți ajung să se distanțeze de identitatea lor de părinte, mergând până la a-și resimți propriii copii pentru faptul că i-au făcut părinți sau le-au adus responsabilități. Unii spun chiar cât de mult nu și-au dorit copii și cât de diferită ar fi fost viața lor dacă ar fi rămas fără copii.
Un studiu publicat în revista Frontiers in Psychology a arătat că părinții care nu reușesc să își formeze o „identitate parentală stabilă” dezvoltă frecvent simptome depresive și alte probleme de sănătate mintală, ceea ce le îngreunează și mai mult capacitatea de a crea o legătură apropiată cu propriii copii și de a fi cu adevărat prezenți pentru ei.
Mai ales atunci când apariția copiilor nu a fost planificată, nu este surprinzător faptul că mulți părinți de slabă calitate se luptă să accepte responsabilitatea.
Evită conflictele sau certurile
Potrivit psihologului E. Mark Cummings, atunci când părinții nu evită conflictele cu copiii lor, ei le oferă un model despre cum arată rezolvarea sănătoasă a neînțelegerilor. Însă părinții de slabă calitate refuză să discute cu copiii despre orice fel de dezacord, iar acest comportament devine extrem de toxic.
Diferența dintre părinții implicați și cei de slabă calitate nu constă întotdeauna în lucrurile rele pe care le fac intenționat pentru a și răni copiii sau în stilul lor de parenting. De multe ori, diferența apare din lucrurile pe care aleg să nu le facă, fie că este vorba despre comunicare deschisă sau despre asumarea responsabilității de a fi părinte.
Își disciplinează rar copiii
Așa cum a explicat psihoterapeuta Sharron Frederick, mulți copii care cresc fără disciplină din partea părinților nu învață ce înseamnă limitele. Ei ajung să ia singuri decizii și să traverseze adolescența fără reguli sau stabilitate.
„Copiii se uită la părinți pentru a înțelege ce sunt limitele”, a spus ea, „și care sunt consecințele atunci când aceste limite sunt încălcate”.
Desigur, acest lucru nu înseamnă neapărat că părintele este o persoană rea, ci mai degrabă că încearcă să facă față propriului stres și propriilor conflicte interioare într un mod care ignoră principiile parentale.
Atunci când evită disciplina, părinții își lasă copiii fără instrumentele necesare pentru a stabili limite și pentru a comunica ce așteptări au.
Folosesc tratamentul tăcerii
Mulți părinți care își condiționează afecțiunea și o folosesc pentru a obține ceea ce vor cresc copii cu o stimă de sine scăzută și cu un sentiment redus al propriei valori. Crescând într-o relație instabilă cu părinții lor, acești copii ajung să creadă în mod greșit că merită atenție și iubire doar atunci când oferă ceva în schimb.
Fie că este vorba despre tratamentul tăcerii sau despre alte comportamente subtile, precum dependența excesivă de recompense și pedepse, părinții de slabă calitate folosesc nevoile emoționale de bază ale copiilor în mod toxic.
Din păcate, când acești copii ajung adulți, această convingere greșită le afectează relațiile. Ei ajung să îi mulțumească excesiv pe ceilalți și evită să și exprime propriile nevoi.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: 3 moduri prin care părinții bine intenționați își pot traumatiza copiii
Își umilesc intenționat copiii în public
Copiii care au crescut fiind rușinați și umiliți intenționat de părinți în fața altor persoane dezvoltă adesea o teamă puternică de eșec. Ei trăiesc permanent cu frica de a fi judecați pentru că nu ating standarde perfecționiste sau pentru că nu reușesc să îi mulțumească pe ceilalți.
Potrivit unui studiu publicat în Journal of Clinical Child & Adolescent Psychology, părinții, în special tații, pot provoca sentimente de rușine și vinovăție încă din copilărie atunci când adoptă un stil parental permisiv, caracterizat prin lipsa limitelor și a așteptărilor.
În cadrul acestui studiu, părinții care își vedeau copiii drept „prieteni”, iar copiii îi percepeau la rândul lor astfel, aveau șanse mai mari să contribuie la dezvoltarea unei stime de sine scăzute și a sentimentului de rușine. Acest lucru apărea alături de alte situații dificile, precum o relație tensionată cu partenerul sau separarea de soț ori soție.
La maturitate, acest comportament subtil poate lua forme diferite, de exemplu atunci când un părinte vorbește urât despre propriul copil în fața altor persoane, pe la spatele lui. Deși este greu de recunoscut și acceptat, rușinarea copilului pentru a respecta anumite așteptări sau pentru a face ceea ce cer părinții reprezintă un comportament toxic din partea acestora.
Sabotează încrederea la fiecare pas
Având în vedere că părinții reprezintă, în multe privințe, prima autoritate din viața unui copil, atunci când părinții de slabă calitate folosesc emoțiile copiilor împotriva lor, creează un mediu familial instabil. De aceea, mulți dintre acești copii ajung să devină adulți care poartă neîncredere și resentimente, mai ales față de autoritate.
Înstrăinarea parentală și comportamentele evitante reprezintă forme de manipulare emoțională, însă ele pot distruge și încrederea necesară într o familie sănătoasă. Mulți părinți de slabă calitate înlocuiesc conversațiile deschise și exprimarea emoțiilor cu reproșuri și evitare. Acest lucru îi face pe copii să trăiască permanent în stare de alertă, incapabili să aibă încredere în oameni doar din cauza poziției sau autorității acestora.
Deși aceste comportamente pot părea subtile în copilărie sau chiar pentru părinți, în mijlocul responsabilităților zilnice, cultivarea încrederii este esențială. Acest lucru contează atât pentru relațiile din familie, cât și pentru relațiile și dinamica de putere pe care copiii le vor avea mai târziu în viață.
Se bazează pe copiii lor pentru sprijin emoțional
Potrivit consilierului licențiat Brooke Keels, citat de YourTango.com, părinții imaturi nu au adesea conștientizare de sine și inteligența emoțională necesare pentru a și gestiona sănătos propriile emoții. Din acest motiv, ajung să se sprijine emoțional pe copiii lor, iar acest lucru poate declanșa anxietate și tendința de a le face mereu pe plac celorlalți încă de la vârste fragede.
În loc să ofere un spațiu sigur în care copiii să își exprime nevoile și să vorbească despre ceea ce simt, părinții de slabă calitate își folosesc copiii pentru a se liniști emoțional.
Atunci când copilul greșește, acești părinți își transformă emoțiile și reacțiile complicate într un instrument prin care induc vinovăție, făcând copilul să și asume vina și să și ceară scuze.
Nu își laudă și nu își validează aproape niciodată copiii
Potrivit terapeutei Heather Stevenson, sensibilitatea exagerată față de emoțiile și energia celor din jur, la vârsta adultă, poate indica faptul că persoana a crescut cu părinți toxici și de slabă calitate. Poate că acei părinți își obligau copiii să îi liniștească după izbucniri emoționale sau poate că micuții încercau constant să păstreze pacea în familie făcând pe plac tuturor.
„Dacă ai fost crescut de un părinte imatur emoțional, este posibil să fii o persoană care simte emoțiile foarte profund și acordă multă atenție stărilor emoționale”, a explicat Stevenson. „Poți deveni foarte atent la emoțiile celorlalți, dar și la propriile nevoi emoționale neîmplinite”.
Oferă sfaturi, dar nu încurajare
Mai ales atunci când un copil își dorește să și descarce frustrările sau să simtă susținere din partea părinților, faptul că primește doar sfaturi și soluții poate avea efecte serioase. Chiar dacă intențiile sunt bune, sfaturile nesolicitate îi fac pe oameni să se simtă anxioși, neînțeleși și invalidați.
Copiii care primesc constant sfaturi în loc de încurajare ajung să creadă că trebuie să și rezolve singuri problemele emoționale și anxietățile, în loc să le recunoască și să le accepte.
Ca adulți, acești oameni se confruntă adesea cu frământări emoționale și teamă, fiind mai predispuși să și reprime sau să evite emoțiile inconfortabile.
Ignoră orice întrebare
Copiii care sunt încurajați să fie curioși și se simt susținuți atunci când descoperă lucruri noi dezvoltă relații mai sănătoase și ajung adesea mai inteligenți decât copiii obligați să respecte standarde și reguli rigide, potrivit unui studiu publicat în Current Opinion in Behavioral Sciences.
Deși curiozitatea este asociată cu inteligența, nu fiecare copil are șansa să se simtă încurajat să pună întrebări sau să exploreze experiențe noi încă din copilărie. Atunci când au părinți de slabă calitate, aceștia pot ignora informațiile pe care copiii încearcă să le afle.
Acești părinți nu apreciază curiozitatea copiilor și îi critică pentru întrebările lor. De multe ori, îi obligă să respecte standarde stricte de succes și norme sociale rigide, fără să lase loc creativității și exprimării autentice. Astfel, copiii dezvoltă încă de mici anxietate și stimă de sine scăzută.
Se așteaptă la obediență oarbă
Copiii învață principii fundamentale despre relații, precum respectul și responsabilitatea, atunci când văd comportamente sănătoase în familie. De exemplu, atunci când părinții poartă conversații sincere și vulnerabile sau folosesc un limbaj respectuos chiar și în timpul certurilor.
Însă mulți părinți de slabă calitate sabotează inconștient aceste principii, pentru că sunt mai preocupați de obediența oarbă și de sisteme bazate pe recompense și pedepse.
De fapt, oamenii care cresc cu părinți controlatori, care cer supunere totală și creează relații de putere nesănătoase, dezvoltă frecvent probleme emoționale pe termen lung, precum anxietatea și depresia.
