În școlile primare din Anglia, numărul suspendărilor pentru agresiuni asupra adulților a ajuns la aproape 40.000 într-un singur an școlar, notează The Times.
Un sondaj realizat în rândul profesorilor arată că 35% dintre învățători au fost victime ale violenței fizice în același interval.
Profesorii descriu comportamente repetitive. Lovituri, mușcături, crize de furie greu de controlat. Fenomenul apare tot mai devreme, chiar la copiii de grădiniță.
Părinții care evită „nu” devin parte din discuție
Tot mai mulți profesori leagă aceste comportamente de schimbările din stilul parental.
Conceptul de „gentle parenting”, tradus pe românește „parenting blând”, pune accent pe empatie, dialog și evitarea pedepselor. În practică, părinții evită să spună „nu”, preferă explicațiile și negocierile.
Criticii spun că această abordare poate duce la lipsa limitelor. În școli, profesorii observă copii care nu acceptă reguli și nu tolerează frustrarea. Alți specialiști nuanțează discuția. Ei arată că problema nu este empatia, e lipsa consecvenței. Un copil are nevoie de limite ferme, chiar dacă acestea sunt comunicate calm.
Ce spun cercetările despre stilurile parentale?
Studiile confirmă că modul în care crești un copil influențează direct comportamentul lui.
O cercetare publicată în 2026 arată că stilul parental prezice nivelul de agresivitate la copiii din școala primară. Copiii expuși la disciplină violentă sau incoerentă au comportamente agresive mai ridicate.
Un alt studiu arată că stilurile parentale pozitive, bazate pe sprijin și reguli clare, reduc agresivitatea și dezvoltă autocontrolul.
Analizele pe termen lung confirmă același lucru. Copiii crescuți într-un mediu cu reguli și relație emoțională stabilă manifestă mai puțină agresivitate decât cei crescuți în medii haotice sau excesiv de permisive.
Nu există un singur stil „bun” sau „rău”. Contează combinația dintre căldură emoțională și limite clare.
De ce apare agresivitatea la vârste mici?
Specialiștii vorbesc despre mai mulți factori care acționează simultan. Expunerea la ecrane și conținut agresiv afectează reglarea emoțională. Lipsa timpului petrecut cu părinții reduce capacitatea copilului de a învăța autocontrolul.
Absența limitelor creează confuzie. Copilul nu știe unde se oprește comportamentul acceptabil.
În unele cazuri, există și factori medicali sau psihologici, cum ar fi ADHD sau tulburări de atașament, care complică situația.
Cercetările arată că autocontrolul și atașamentul sigur sunt necesare. Când acestea lipsesc, crește riscul de comportament agresiv.
„Parentingul blând” nu este problema, aplicarea lui poate fi
Există o diferență între teorie și practică. În teorie, acest stil presupune empatie, comunicare și limite. În practică, unii părinți elimină limitele și păstrează doar partea emoțională.
Această interpretare creează dezechilibru. Copilul primește validare emoțională, dar nu învață reguli.
Experții atrag atenția că evitarea completă a cuvântului „nu” poate afecta dezvoltarea copilului. Limitele îl ajută să învețe cooperarea și siguranța.
Ce funcționează în realitate?
Datele sunt constante în toate studiile. Copiii au nevoie de două lucruri în același timp. Relație și structură. Relația înseamnă timp, atenție, conectare. Structura înseamnă reguli clare, consecințe și predictibilitate.
Un stil parental echilibrat, numit adesea „autoritativ”, combină aceste două elemente. Acesta reduce comportamentele agresive și crește autonomia copilului.
