Copiii considerați „cuminți” în copilărie dezvoltă adesea aceste 7 comportamente la maturitate, spun psihologii

Psihologul clinician Emma Basch explică faptul că un copil considerat „cuminte” este, de regulă, perceput ca având un temperament plăcut și un comportament cooperant.

„Părinții își pot descrie copiii ca fiind cuminți dacă observă că stilul lor de parenting se potrivește bine cu nevoile copilului sau în comparație cu un frate ale cărui nevoi sunt mai dificile pentru ei”, spune aceasta pentru Parade.

Christopher A. Kearney, profesor de psihologie la Universitatea din Nevada, Las Vegas, explică faptul că un „temperament ușor” descrie o persoană calmă, care se adaptează bine la situații noi.

„Copiii cu acest temperament reușesc, de obicei, să își formeze mai ușor rutine regulate de somn și alimentație, se adaptează bine la diferite situații, își exprimă emoțiile într-un mod controlat și sunt adesea descriși de părinți și profesori ca fiind ușor de gestionat”, adaugă el.

Faptul că ai fost un copil „cuminte” poate avea cauze genetice sau poate fi rezultatul unui mediu echilibrat și susținător. Indiferent de origine, acest lucru poate influența în mod diferit viața ta de adult, atât în sens pozitiv, cât și negativ.

Avantajele și dezavantajele etichetei de „copil cuminte”

Trecerea de la statutul de „copil cuminte” la cel de adult vine cu atât beneficii, cât și provocări.

Psihologul Christopher A. Kearney subliniază că acest tip de temperament este asociat cu o serie de avantaje, printre care adaptabilitatea, flexibilitatea, sociabilitatea și un risc mai scăzut de probleme de comportament.

Există însă și dezavantaje. De exemplu, în copilărie, este posibil să fi fost trecut cu vederea sau să nu ți se fi acordat suficientă atenție în comparație cu alți copii mai solicitanți. Aceste trăiri pot continua și la vârsta adultă.

În plus, dacă ai fost frecvent lăudat de adulții din viața ta, acest lucru ți-a făcut probabil bine. Totuși, după cum explică psihologul Emma Basch, este posibil să fi primit și mesajul că emoțiile tale mai dificile nu sunt acceptate sau dorite de adulți.

„Acest lucru îi poate face pe copii să simtă că trebuie să fie cuminți sau că rolul lor este să fie cuminți pentru adulții din jur”, spune ea, iar această percepție îți poate influența comportamentul și deciziile din viața de adult.

7 lucruri pe care le fac la maturitate persoanele care au fost considerate „copii cuminți”, potrivit psihologilor

Își suprimă nevoile

„Adulții care au fost lăudați pentru faptul că erau cumin'i pot avea dificultăți în a-și recunoaște propriile nevoi sau în a le exprima față de ceilalți”, spune Emma Basch.

„A fi cuminte” vine adesea cu suprimarea nevoilor, iar acest lucru poate fi greu de depășit.

Construiesc relații mai bune

Pe de altă parte, Christopher A. Kearney afirmă că adulții cu un temperament mai cuminte tind să aibă interacțiuni mai armonioase, relații mai stabile cu partenerii și colaborări mai bune la locul de muncă.

Evită conflictul

Dr. Basch explică faptul că, uneori, a fi „cuminte” în copilărie poate însemna evitarea conflictelor la vârsta adultă.

„Acest lucru începe de obicei în copilărie, când nevoia de a fi văzut ca cuminte sau bun înseamnă reprimarea furiei pentru a nu supăra adulții”, spune ea.

Îi pun pe alții pe primul loc

Tendința de a face pe plac celorlalți este frecventă la adulții care au fost considerați „cuminți” în copilărie.

„Copiii cuminți își leagă adesea valoarea personală de faptul că sunt plăcuți și apreciați de adulți, iar acest tipar continuă și la vârsta adultă”, spune Basch.

Își internalizează emoțiile

„Suprimarea emoțiilor sau interiorizarea lor este frecventă la copiii cuminți ajunși adulți”, explică Basch. „Aceștia cred că pot arăta doar părțile bune sau emoțiile pozitive, iar la maturitate tind să își reprime sentimentele dificile”.

Dezvoltă perfecționism

Nu este surprinzător că acești copii devin adesea perfecționiști la maturitate.

„În copilărie, greșelile nu erau tolerate de ceilalți sau de ei înșiși, iar perfecțiunea era adesea lăudată”, spune Basch.

Au o mai bună reglare emoțională

Dacă ai fost un „copil cuminte”, este posibil să ai o stare emoțională echilibrată.

Kearney menționează reglarea emoțională bună, reziliența crescută, nivel mai scăzut de anxietate și depresie, acceptare de sine mai mare, stare generală de bine și satisfacție mai ridicată în viață.

Cum poți merge mai departe?

Dacă simți că faptul că ai fost un „copil cuminte” ți-a afectat negativ viața de adult, este nevoie de proces de vindecare.

„Primul pas este să recunoști cu empatie de unde provin comportamentele și convingerile tale”, spune Basch. „Deși schimbările comportamentale, precum învățarea de a-ți numi emoțiile sau de a-ți exprima nevoile, pot fi utile, este esențial să lucrezi la rănile profunde din copilărie pentru a te vindeca la vârsta adultă”.

Acest proces poate fi susținut prin terapie.