Toți părinții vor să își vadă copiii fericiți. Uneori este dificil să îți dai seama dacă propriul copil este fericit. Viața de zi cu zi a părinților este încărcată de multe obligații. Din acest motiv, le poate fi greu să observe dacă copilul lor se dezvoltă cu adevărat bine.
Psihologul Charlotte Durand a analizat comportamentul unui copil fericit.
„Când un copil este fericit și echilibrat, el creează rapid și ușor legături cu ceilalți. Poate trăi din plin experiențe diverse împreună cu alți copii, nu doar cu părinții”, explică specialista.
Un copil fericit este un copil care se dezvoltă fără teamă. El se apropie de lume cu curiozitate. Acest lucru face parte din procesul său de dezvoltare.
Atunci când are o viață de zi cu zi liniștită, „se poate juca, poate râde fără să își facă griji. Poate merge la școală fără teamă. Poate trăi în siguranță și în liniște”.
Abilitatea necesară pentru ca un copil să fie fericit
Care este rolul părintelui în dezvoltarea fericirii copilului? Comportamentul părinților influențează puternic modul în care copilul își construiește starea de bine. Așa cum explică psihologul, există o competență importantp pentru dezvoltarea echilibrată a copilului. Este vorba despre sociabilitate. Aceasta este importantă pentru că îi permite copilului să descopere lumea dincolo de spațiul părinților săi.
„Ea înseamnă pentru copil să se desprindă de părinți fără teamă și fără emoții prea intense și să meargă către ceilalți”.
Această competență îl ajută pe copil să crească și să se dezvolte corect pentru viața de adult.
„Este necesar pentru că viața copilului, acest viitor adult, înseamnă să trăiască alături de ceilalți, să trăiască în societate. Să trăiască, să fie, să vorbească, să se joace cu ceilalți îl ajută să se dezvolte social, intelectual și cognitiv. Este de asemenea important pentru învățarea regulilor sociale. Ce este permis și ce nu, ce poți spune și ce nu, ce ai voie să faci și ce nu”.
Despre importanța dezvoltării socializării copilului
Pentru părinți, dezvoltarea acestei competențe este extrem de importantă. Psihologul recomandă ca părinții să expună copilul la contexte de îngrijire diferite de mediul casei.
„Cel mai bun sprijin pentru a ajuta copilul să se socializeze este trecerea către un sistem de îngrijire. Părinții, încă din primii ani de viață, nu ar trebui să ezite să lase copilul în grija altor persoane din familie, a unei bone, a creșei sau în spații unde se întâlnește cu alți copii”.
Diversificarea acestor contexte de viață îl ajută pe copil să se socializeze. În același timp, îl ajută să înțeleagă că se poate simți bine și în siguranță chiar și în medii sau cu persoane noi.
„Încurajează copilul să se joace cu alți copii pe care nu îi cunoaște. Mai târziu, centrul de activități, tabăra de vară sau sportul devin spații importante pentru socializare. O sociabilitate bună duce la o reglare mai bună a emoțiilor, la mai puțină tristețe sau anxietate legată de separare și, implicit, la mai multă liniște interioară”.
