„Cuvintele pe care le alegem pentru a ne încuraja copiii au un impact puternic”, spune Brittney Pearson, psiholog licențiat. „De aceea, este important să le alegem conștient și cu intenție. Pe termen scurt, cuvintele noastre influențează modul în care copilul își vede abilitățile și inteligența. Pe termen lung, ele pun bazele identității și ale stimei de sine”.
Un alt psiholog pentru copii susține aceeași idee.
„Cuvintele contează pentru că limbajul devine parte din gândirea copilului”, explică dr. Cheung „William” Tsang, neuropsiholog. „Felul în care un părinte îi vorbește copilului devine, în timp, felul în care copilul își vorbește lui însuși”.
Poți observa acest lucru și la tine. Vocea critică interioară seamănă adesea cu vocea mamei sau a tatălui. Este un fenomen frecvent.
„Pe termen scurt, cuvintele modelează comportamentul și reacțiile emoționale”, spune dr. Tsang. „În timp, ele influențează imaginea de sine, motivația și modul în care copilul reacționează la succes, provocări și eșec”.
Presiunea este mare, iar niciun părinte sau bunic nu reușește să facă totul perfect. Psihologii nu cer perfecțiune, pentru că este un standard imposibil. Totuși, dacă înțelegi ce efecte au anumite expresii folosite frecvent, poți alege cuvinte mai potrivite. În acest context, trei psihologi spun că este mai bine să eviți o expresie comună, chiar dacă te-ar putea surprinde.
„Expresia «exercițiul duce la perfecțiune» poate avea un impact neintenționat și potențial dăunător asupra stării emoționale a copilului”, spune dr. Brittney Pearson.
Cuvântul „neintenționat” este important. Ea subliniază că părinții nu își propun să facă rău atunci când folosesc această expresie.
„Intenția din spatele expresiei este una bună”, explică ea. „Părinții o folosesc pentru a încuraja disciplina și perseverența, mai ales când copilul se confruntă cu o materie dificilă sau cu o sarcină complicată”.
Totuși, efectele pot apărea rapid și pot rămâne pe termen lung.
„În momentul în care o folosești, expresia creează un standard imposibil”, explică dr. Amy Kincaid Todey, psiholog pentru copii. „Perfecțiunea nu există. Nu în sport, nu în muzică, nu în matematică, nu în relații și nu în viață”.
Dr. Tsang nu consideră că expresia este dăunătoare în sine, însă modul în care copilul o înțelege contează foarte mult. El este de acord că, de multe ori, mesajul ajunge greșit.
„Dacă perfecțiunea devine obiectivul, copilul poate simți frustrare sau descurajare atunci când învață, iar procesul de învățare este aproape întotdeauna dificil”, spune el. „Atenția se mută de la proces la rezultat”.
Când copilul ajunge să creadă că trebuie să fie perfect, începe să evite provocările. Dacă nu încerci ceva greu, nu riști să eșuezi. Dr. Todey spune că acest tip de evitare apare frecvent.
„Pe termen scurt, vezi un copil care nu mai vrea să meargă la fotbal, refuză o carte mai dificilă sau își șterge desenul de atât de multe ori încât rupe hârtia”, explică ea. „Nu este încăpățânat. Încearcă să gestioneze frica”.
În timp, copilul poate ajunge să își lege valoarea personală de ideea de perfecțiune. Poate gândi astfel: „Dacă nu sunt perfect, nu valorez nimic”.
„Acest tip de gândire duce la o stimă de sine scăzută și la o valoare personală condiționată”, adaugă dr. Pearson. „Poate duce și la epuizare, din cauza stresului constant asociat perfecționismului, la teama de eșec și la o mentalitate rigidă, în care copilul vede greșelile ca dovadă de incapacitate”.
Alte 7 expresii pe care este bine să le eviți în relația cu copilul
„Ești foarte deștept”
Pare o laudă, dar poate avea efecte negative.
„Această expresie întărește o mentalitate rigidă și transmite ideea că inteligența este o trăsătură fixă”, explică dr. Pearson.
Dr. Todey spune că, în timp, copilul își poate construi identitatea în jurul ideii de „deștept” și va încerca să o protejeze cu orice preț.
„O greșeală devine o amenințare și copilul începe să se întrebe: «Dacă asta înseamnă că nu sunt, de fapt, deștept?»”, spune ea. „Pentru a evita acest risc, mulți copii aleg sarcini ușoare, unde succesul este sigur”.
„E în regulă, nici eu nu mă descurcam la asta”
Părinții folosesc des această expresie când copilul are dificultăți la o materie, cum ar fi matematica sau științele.
„Această formulare nu susține o mentalitate de creștere și întărește ideea că abilitățile sunt înnăscute, nu învățate”, spune dr. Pearson.
„De ce ai făcut asta?”
Dr. Todey observă că această întrebare apare frecvent atunci când copilul face o greșeală sau ia o decizie discutabilă.
„Pare o întrebare normală, pentru că vrei să înțelegi”, explică ea. „Dar copilul o percepe ca pe o judecată, mai ales dacă există un ton de frustrare sau neîncredere”.
„Nu e mare lucru”
Mulți părinți folosesc această expresie pentru a liniști copilul, dar efectul poate fi opus.
„Când copilul este supărat dintr-un motiv care pare minor pentru adult, de exemplu un coleg nu a stat lângă el la masă, această reacție transmite un mesaj despre emoțiile lui”, spune dr. Todey.
Copilul înțelege că sentimentele lui nu sunt valide sau că nu ar trebui să simtă așa.
„Este ușor”
Un lucru care ție ți se pare simplu poate fi dificil pentru copil.
„Această expresie îl poate face să se simtă incapabil dacă pentru el nu este ușor”, explică dr. Tsang. „Îl poate descuraja să spună că îi este greu”.
„Dacă muncești mai mult, vei reuși mai bine”
Această idee poate frustra chiar și adulții, iar copiii reacționează la fel.
„Sugerează că eșecul apare din lipsă de efort, iar copilul începe să își pună la îndoială capacitățile”, spune dr. Pearson. „În același timp, ignoră importanța găsirii unor soluții eficiente”.
„Pentru că așa spun eu”
Mulți părinți ajung să spună asta, mai ales după o zi obositoare și multe întrebări din partea copilului. Este o reacție de înțeles.
Problema apare atunci când devine un răspuns obișnuit.
„Transmite ideea că autoritatea este singurul motiv pentru reguli și că întrebările nu sunt binevenite”, explică dr. Todey.
În timp, această abordare poate crea frustrare și poate slăbi sentimentul de respect reciproc în relația dintre tine și copil.
5 alternative mai bune pe care le poți folosi în relația cu copilul
„Am observat cât de mult ai muncit la asta”
Dr. Todey apreciază această formulare pentru că susține o mentalitate de creștere și pune accent pe efort, nu pe rezultat sau pe talentul înnăscut.
„Formularea «am observat» este importantă”, explică ea. „Îi arată copilului că ești atent, că procesul lui contează pentru tine, nu doar rezultatul. Această observație simplă transmite clar ce valori ai ca părinte. Contează munca, nu doar rezultatul”.
„Este în regulă să greșești, așa învățăm”
Această expresie contrabalansează presiunea perfecțiunii și aduce mai multe beneficii.
„Face mai multe lucruri în același timp”, spune dr. Todey. „Normalizează greșeala și o transformă într-o sursă de învățare, nu într-un motiv de critică”.
Ea subliniază că folosirea cuvântului „noi” are un rol important.
„Când părinții folosesc «noi» atunci când vorbesc despre dificultăți și învățare, copilul simte că nu este singur”, explică psihologul. „Înțelege că și tu greșești și că treceți împreună prin acest proces. Acest lucru îi oferă siguranță”.
„Exercițiul aduce progres”
Psihologii recomandă această formulare în locul expresiei „exercițiul duce la perfecțiune”.
„Această expresie mută atenția pe dezvoltarea abilităților și pe progresul personal”, spune dr. Pearson.
„Nu a ieșit cum te așteptai. Ce crezi că ai putea încerca data viitoare?”
Dr. Tsang apreciază această formulare pentru că îl ajută pe copil să se concentreze pe soluții.
„Îl ajută să nu rămână blocat în teama de eșec și îl învață să gestioneze dezamăgirea, să fie flexibil și să încerce din nou”, explică el.
„Spune-mi mai multe despre asta”
Dr. Todey recomandă această expresie atunci când copilul este supărat, entuziasmat, confuz sau nu reușește să se exprime clar.
„Este o invitație și unul dintre cele mai puternice instrumente pe care le ai ca părinte”, spune ea. „Îi transmiți copilului că emoțiile lui contează, că ești acolo și că îl asculți”.
Această abordare construiește o relație în care copilul vine la tine și cu problemele dificile, nu doar cu cele ușoare.
„Această bază se construiește în timp, prin multe momente mici în care arăți interes real”, explică ea. „Așa ajunge copilul să aibă încredere că poate veni la tine și mai târziu, când se confruntă cu situații dificile”.
